duminică, 17 aprilie 2016

Suprarealism



Se crapǎ de ziuǎ 
şi eu mǎ trezesc
cum mǎ umplu de pizmǎ
din totul ce-l urzesc.

Mişcǎri curbilinii 
zǎresc pe geam,
se desfǎceau crinii
şi eu i-auzeam.

Privesc în oglindǎ
pistruii ce-mi apar
şi sub ei o ființǎ
cu chipul de var.

Mǎ îmbrac în verde
crud, bacovian,
oricum, el nu vede
sǎ cânte la pian.

Voi zace-ntr-o glastrǎ
de la fereastra ei
având aceleaşi vise
de azi şi de ieri.

Se crapǎ de ziua,
iar eu ma trezesc,
la umbrǎ lângǎ crinii
de unde m-ai cules.