Rabdare

Te privesc de multǎ vreme
Cum ai strǎbǎtut aleea şerpuitǎ
şi cum te-ai aşezat alene
Pe-o bǎncuțǎ prǎfuitǎ.

Eşti micuțǎ, inocentǎ şi frumoasǎ
Fruntea-ți plânge de cǎldurǎ
Eşti o purǎ arhitecturǎ
Tu, miresicǎ maiestoasǎ.

Îmi zâmbeşti cam incomod
Ce te tot grǎbeşti sǎ creşti?
O sǎ dai cândva de acel nod
Al firului ce rǎsuceşti pe deşti.

Mai viseazaǎ, mai cântǎ
Mai învațǎ şi ascultǎ
O sǎ suspini nopți îndelungi
Şi-o sǎ-ți fie greu s-alungi
zâmbete ce te vor face sǎ plangi.