Din confesiunile iubirii. Confesiunea I

Voi nu mi-ați dat vreodatǎ

o şansǎ realǎ, ştiți bine!

Sǎ nu vǎ mirați de-ndatǎ

ce veți rǎmâne fǎrǎ sine!



Unul m-a alungat de fricǎ,

de tristețe şi de prost.

Celǎlalt s-a dus dupǎ ispitǎ

ş-apoi, s-a pus la adǎpost.